Copilarie · Familie · Oameni

Povestea lui Ionică

Trăise într-o familie care, în afară de dragoste părintească și educație, nu putuse să îi ofere nimic altceva. A avut o copilărie chinuită, plecând de la cerșetorie pentru un colț de pâine, până la umblatul prin pădure după vreascuri pentru foc. Nu avea nimic din ce aveau ceilalți copii, nu știa gustul ciocolatei și mirosul cozonacului proaspăt scos din cuptor. Nu avea haine frumoase, dar cele rupte așa cum le purta, erau totuși curate. La școală se făcea mișto de el pentru că nu avea coperți la caiete, pentru  că era îmbrăcat sărăcăcios, pentru că el nu avea cărți noi, ci le folosea pe cele ale colegilor din anii trecuți, dar nimeni nu râdea de el pentru că era cel mai bun din clasă. În fiecare an de Crăciun se ducea cu nea Andrei,  tatăl lui în pădure pentru a căuta un brad. Îl aduceau acasă pe cel mai frumos, era des, avea coroana bine definită, un verde la fel de plin de viață și speranță ca și sufletul lui. Avea însă o problemă … nu avea ce să pună în el…globurile lui erau nuci învelite în staniol, beteala era făcută din firicele de vată împletite frumos, nu avea instalație pentru că nu era curent, dar păstra cu sfințenie niste lumânărele micuțe pe care le primise de pomană de la tanti Aglaia din sat, pe care le aprindea  doar câteva minute în seara de Crăciun, ca să îi ajungă și anul următor. Le admira, se uita cu drag la ele și la jocul lor de lumini. De-a lungul anilor a învățat să nu se mai aștepte să primească cadouri, pentru ca sfârșea în mari dezamăgiri, niciodată nu le primea. Contempla bradul ăla pe care îl împodobea cu mare drag, în fiecare dimineață, ca și cum nimic mai frumos nu exista în lumea asta. Din păcate, pentru Ionică sărbătorile treceau fără bucate frumos mirositoare pe masă, fără voioșie în jurul lui. Alexandrina, mama lui gătea ce avea pe lângă casă … cartofi, fasole și supă din găina căpătată când a murit vecinul, păstrată special pentru masa de Crăciun. În fiecare an, pe fețele părinților lui citea doar tristețe și pentru că nu puteau face nimic să îi ofere mai mult, aveau mereu lacrimi în ochi. Mereu își promitea că într-o zi o să ajungă mare și o să îi mute într-o casă frumoasă  și că nu vor trebui să mai muncească deloc.

Ionică era cunoscut în sat de toată lumea ca un băiat muncitor, cu bun simț și frică de Dumnezeu. Ajuta pe toată lumea, dădea câte o cană de apă bătrânilor fără să aștepte nimic în schimb, de asta tot satul îl iubea. Anii au trecut, el s-a ținut de școală, a învățat la lumânare, iar din cauza luminii difuze și-a stricat ochii și a ajuns să poarte ochelari. A plecat la facultate, a muncit în toți cei 5 ani de Politehnică, dar a avut și bursă de merit, reușind astfel să se întrețină singur și să își mai ajute și părinții cu câte ceva.

Nu  a uitat niciodată dorința lui cea mai mare pe care o repeta în gând în fiecare dimineață când se trezea și își bea cana de ceai de tei și își mânca felia de pâine fără niciun strop de unt pe ea. Astăzi, Ionică are un salariu foarte mare, locuiește într-un cartier rezidențial, într-o casă modestă, deși si-ar putea permite una plină cu servitori. În aceeași curte le-a făcut și bătrânilor lui o căsuță, iar în fiecare seară când vine de la serviciu se oprește întâi la ei, le spune “sărut-mâna” și îi invită la el la masă. Păstrează aceleași tradiții, cu diferența că acum știe cum miroase cozonacul, are masa îmbelșugată, și cu toate că are energie electrică din plin, bradul lui este luminat tot de lumânărele micuțe. Bradul nu îl cumpără din piață, ci merge în continuare cu tatăl lui în pădure pentru a-l alege pe cel mai verde și cel mai frumos.

Ionică face parte din categoria de oameni “una la un milion”. Nu a uitat niciodată de unde a plecat, și-a păstrat modestia și frumusețea de copil. Se întoarce cu drag în satul natal, își ajută bătrânii cărora le-a fost atât de drag, le dă și acum câte o cană cu apă, chiar dacă nu mai poartă hainele rupte, ci costum și cravată. Are o soție pe care o adoră și două fete frumoase, Alexandra și Andreea, iar când a venit momentul ca el să devină soț și tată, și-a făcut din nou o promisiune, aceea că fetele lui vor avea tot ceea ce lui i-a lipsit.

Și s-a ținut de cuvânt în absolut tot.

christmas-tree

Și eu și Ionică vă urăm să aveți un Crăciun frumos!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s