Copilarie · Familie · Părinți

Băiatul lui tata

Tata

Tata și-a dorit un băiat. L-a iubit Dumneze suficient și i-a oferit unul sub înfățișarea unei fete. Sunt sigură că și el gândește la fel, căci de avea un băiat în adevăratul sens al cuvântului, nu cred că i-ar fi plăcut să facă lucruri de băieți așa cum mi-a plăcut mie.

Când eram mică mi-am demonstat cel mai bine calitățile de băiat și am stat pe lângă el mai mereu când o repara pe baba Skoda (așa botezasem noi bijuteria aia de Skodă veche). Aveam vaselină și-n urechi atunci când băgam mâinile-n motor, dar și părul verde atunci când scotea pistolul să o vopsească în fața garajului.  Așa am învățat eu  cum se schimbă uleiul, cum se schimbă o roată, ce e o chiulasă și cam cum se învârte treaba prin motor. M-a învățat o meserie de rezervă. În caz că vin vremuri grele, știu că modelez jgheaburi și burlane din tablă.

Și pentru că am fost băiat, nu se putea să nu stau mai mult printre ei. Cu băieții am colindat fabrica de mobilă în lung și-n lat, cu băieții am învățat locul fiecărei stive de cherestea, cu băieții mi-am făcut cabană din șindrilă (și i-am dat și foc că doar aveam nevoie de căldură-n august) și tot cu ei am scos-o din sărite pe tanti Nina de mult prea multe ori.

Sunt în continuare feciorul tatei, căci împreună am făcut instalația de căldură a casei, îi pot explica cu lux de amănunte ce anume troncăne  pe la mașină și mai stăm din când în când amândoi la câte un pahar.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s