Fotografie · Munte · România · Răchițele · Turism · Uncategorized

Răchițele – Traseul Grotelor

Berea Carlsberg are sloganul “probably the best beer in the world”, dar eu as spune despre Răchițele, Cluj (Munții Apuseni) “probably the best place in Romania”. Am ajuns pentru prima dată în acest loc anul trecut, cu ocazia unui teambuilding și pot să spun că m-am îndrăgostit imediat și iremediabil. Am vrut să revin, însă timpul scurt și distanța nu prea mi-au permis până anul ăsta (tot într-un teambuilding).

Toată lumea, cu mic cu mare, a auzit de Răchițele mai mult pentru că este localitatea natală a lui Emil Boc, dar mai puțin pentru că ascunde niște locuri superbe. Nu este foarte departe de Cluj Napoca, sunt doar 76 de km, pe traseul indicat aici (Cluj – Huedin – Mărgău – Răchițele), dar crede-mă pe cuvânt când spun că pentru locul ăsta merită să străbați chiar și jumătate de țară.

Ca să încep cu începutul, există aici o echipă de salvamont, SALVAMONT – SALVASPEO VLĂDEASA, foarte bine organizată. Prin asociația proprie au reușit să construiască trei cabane, organizează concursuri de vară și de iarnă, tabere pentru copiii nevoiași, trasee montane, tiroliană, cățărări pe stâncă, coborâre în rapel și multe altele.  Membrii echipei sunt profesioniști în adevăratul sens al cuvântului, pasionați fervenți ai activității lor, ai naturii, cu un simț al umorului extrem de bine dezvoltat. Despre șeful serviciului, Florin Mihuț, puteți citi mai multe aici. Este un om extraordinar, care face tot ce este posibil pentru ca turiștii care vin în zonă să se simtă bine și în siguranță.  Băieții de la salvamont s-au organizat și au creat trasee care până atunci erau impracticabile (există o zonă în traseul grotelor, unde poți urca doar ținându-te de un lanț).

Vârful Vlădeasa este al doilea ca mărime din munții Apuseni, cu o altitudine de 1836m, se poate ajunge la el pe Valea Stanciului, mai exact, când intri în Răchițele o să vezi un indicator către cascada Vălul Miresei. Până la cascadă sunt circa 5 km., drumul este bun, dar mai ales spectaculos, prin pădure. Găsești izvoare la tot pasul cu o apă limpede și rece de îți îngheață dinții. Despre cascadă o să revin cu mai multe informații în urmatorul articol.

Astăzi vreau să aduc in vedere Traseul Grotelor. Pentru a-l parcurge trebuie neapărat să fii însoțit de un ghid al echipei de salvamont, fiindcă unele zone sunt periculoase, și Doamne fereste ai căzut de pe vreo stâncă, nu se mai alege nimic de tine. Mai mult decât atât, există posibilitatea ca în drumul tău să întâlnești și câte-o viperă. Înainte de a porni la drum, te poți alimenta de la poale cu o sticlă de apă (o sa fie necesară), apoi începi să urci. O bună parte prin pădure, dupa care ajungi la grote (lanțurile la care făceam referire ceva mai devreme), iar ca să poți continua, trebuie să treci printr-o…gaură; practic te târăști, fiindcă este destul de îngustă, insă în momentul în care ai ajuns în vârf și vezi priveliștea, uiți toate gâfâielile si transpirațiile de până atunci. Văzut de sus, totul este miniatural, drumul pare o potecă, cascada abia dacă se zărește, iar aerul e mai curat și mai sănătos decât în oricare alte locuri. În jurul tău este numai pădure, munți, cer, răcoare și liniște, multă liniște, un peisaj ce fericește obiectivul aparatului de fotografiat. Ce a fost mai greu a trecut, ai ajuns pe culme, mergi prin pădure, cazi, te ridici, nu-i nimic, zgârieturile trec repede. Eu una prefer coborârile decât urcările, deși am observat că marea majoritate a celor care m-au însosțit susțin tocmai contrariul. În pădure nu ai cum să mori de foame, eu am mâncat niște frunzulițe ( nu încercați dacă nu vă spune cineva înainte că sunt comestibile), bune, acrișoare, țin și de sete.

This slideshow requires JavaScript.

Ai nevoie de odihnă după această urcare, la 2 km mai jos găsești cabana Șușman. Este liniștită, frumoasă are o pajiște mare și chiar și loc de joacă pentru copii. Domnul și doamna Șușman sunt gazde foarte bune, ardeleni săritori (am uitat să spun că iubesc ardelenii pentru calmul și ospitalitatea lor), fac o mâncare ca la mama acasă și o dulceață de afine cum nu am mâncat vreodată.

Vreau ca anul anul ăsta să mă pot ține de promisiunea făcută și în iulie să revin. Mai am multe să vă povestesc, dar cred că acum sunteți obosiți după Traseul Grotelor, așa că mâine o să mergem și la cascadă.

One thought on “Răchițele – Traseul Grotelor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s